luni, 9 februarie 2009

DUREROS......(I)

Am avut neplacerea sa ajung pe doua bloguri. Unul este al unui medic rezident, celalalt al unui medic sef de sectie la un spital de prin Bucuresti. Sistemul sanitar este privit din doua unghiuri diferite, insa ambele personaje scot la iveala cariile sistemului. Cancerul, durerea....Atat durerea celor care au ales halatul alb, cat si a pacientilor. Am sa incp cu post-ul medicului rezident...Este DUREROS!!!!


http://peculiarme.wordpress.com/2009/02/05/de-ce-omoara-doctorii-oameni/
(inca nu stiu sa pun link)
Fragment:

"Nu iti permiti, in mod normal, etic, si cu coloana vertebrala, sa faci nici cea mai mica greseala. Dar astazi nu mai exista oameni cu coloana vertebrala. Toti platesc tot. Totul se cumpara, pana si in medicina. Asistentii universitari se cumpara cu un salariu in plus. Rezidentiatul se cumpara. Posturile in spitale se cumpara. Examenele se cumpara. Iar daca refuzi sa te conformezi, ai multe de indurat. Ai putea spune ca nu, ca daca inveti pana te omori, e imposibil sa nu reusesti. Dar iata ca si daca inveti pana te omori, tot ai mari sanse sa nu reusesti. Pentru ca nu te pretezi la spagi. Pentru ca vine o jigodie de om cu bani care iti ia locul. Pentru ca nimeni nu te baga in seama. Pentru ca ajungi sa fii un ratat.
Ca vezi tu, astazi da bine la CV daca ai facut medicina. Nu conteaza ca habar n-ai cum sa tratezi o raceala. Nu conteaza ca nu stii ce e ala un infarct. Si asa mai departe. Pentru ca ti se permite.
Iar cei care au acea pasiune, acea vocatie, acea dorinta si acel devotament au de suferit cel mai mult. Pentru ca e inadmisibil sa dai bani. Pentru ca e inadmisibil sa stergi pe jos cu profesorul tau, cel care ar trebui sa-ti fie model, dar, la dracu, nu e.
Este inadmisibil la, la sfarsitul facultatii, medicii rezidenti, asistentii universitari si profesorii sa te trateze ca pe un jeg. Ca pe mizeria de om care parca le-ar lua lor painea de la gura.
..................

In primul an de facultate, eram atat de mandra ca sunt studenta la medicina, ca radiam toata. Ma intreba cineva ce facultate fac, ziceam medicina si eram izbita de admiratie. Wow, ce tare, super. Ma umflam toata in pene.
Astazi, daca vrea cineva sa stie ce facultate termin si daca mai aud afstel de reactii, vomit instantaneu. “Medicina”, cu jumatate de gura si cu respiratia taiata, cu ochii-n pamant, oftand si blestemand. “Wow, ce tare!”. “Ma rog…”.
Astazi, ani mai tarziu, 5 februarie 2009, am reusit, pentru prima oara in viata mea profesionala, sa pic un examen fara sa-l sustin vreodata. Uimitor, dar adevarat. Viata chiar bate filmul. Ma simt ca intr-o piesa de teatru absurd. Tot astept sa se termine si nu se intampla".

DUREROS!!!!